Directiile de dezvoltare

Voiam sa dau un share la stirea cu barbatul care si-a omorat una din gemene pentru ca era stresat. Dar mi s-a parut prea tragic, asa ca am redirectionat ideea si as vrea sa subliniez de ce sunt barbatii atat de usor de stresat in timpurile noastre.

Raspunsul: pentru ca nu mai sunt munciti fizic. Adica nu fac sport. Nivelul de testosteron (care se regenereaza zilnic la barbati – am vorbit despre asta aici si putin aici), resursa energiei fizice este trimisa catre creier, dand astfel o macinare mentala – stresul. Odata instalat  stresul intr-un barbat, acestuia ii e foarte greu sa mai gaseasca solutii practice – stim ca barbatii gandesc mai mult liniar, analitic, practic, cum se ajunge din A in B etc – si aici intervine femeia.

In mare, sunt 2 categorii pe care barbatii nu inteleg ca le cauta:

1. Partenera – care il munceste fizic (prin sex, prin carat mobila si bagajele, prin faptul ca il trimite de 15 ori pe zi la piata, ii cere efort ca sa o re/cucereasca etc.)

2. Mama – care il protejeaza (ii aduce ceiutul la pat, are grija de el pentru ca inca e pruncul ei, il suna de 15 ori pe zi sa il intrebe daca are nevoie de ceva, vine ea catre el cu efort etc.)

Problema mai grava, si care nu este vizibila, este ca barbatii nu prea mai suporta partenerele, ci cauta mamele pentru ca ei inca nu au ajuns la maturitate mentala si emotionala, chiar daca au 25, 40 sau 65 de ani.

Sa o luam altfel – barbatii trebuie sa se dezvolte de la fizic la emotional, adica invatand sa isi controleze corpul, forta fizica, apoi mentalul, prin gasirea solutiilor de supravietuire, abia la urma emotional pentru a intra in relatii sanatoase de parteneriat. Femeile, o iau din celalalt capat- emotional, mental, fizic. Asa suntem creati sa functionam, iar asta se traduce in faptul ca femeile sunt emotive, iar barbatii puternici (fizic).

Acum de ce ajungem sa nu ne mai placa unii de ceilalti? Raspunsul este simplu, dar greu de pus in practica. Nu realizam ca cele descrise mai sus sunt cauzele principale ale problemelor si, automat, daca nu le vedem, nu le adresam spre rezolvare. Mamele nu-si invata copiii sa fie adulti, nici ele nu sunt sustinute de barbatii lor, nici barbatii lor nu sunt facuti sa le sustina. Se stie deja ca eu sunt feminista, in ideologia cu care feminismul a inceput – drepturile pe care le au barbatii, sa le aiba si femeile – adica dreptul la recunoasterea identitatii proprii (femeile sunt inca recunoscute ca fiind ale barbatilor din viata lor – tata, frate, var, iubit, sot, amant etc), dreptul la idei proprii (femeile inca „se dau dupa” ce zice barbatul deoarece acesta nu poate fi contrazis), aplicarea acelorasi principii pe ambele sexe (barbatii inca considera ca ce spun/nu spun, fac/nu fac nu au consecinte sau impact asupra celorlalti si nu se lasa responsabilizati pentru asta) etc. De ce curentul se numeste feminism si nu se numeste masculinism este pentru ca femeile au descoperit aceasta problema pregnanta asupra calitatii vietii. Si tot ele sunt cheia. Cum? Cu cat o femeie este mai afundata in identitatea barbatilor din viata ei, cu atat feminismul i se va parea o prostie. Cu cat incepe sa-si cunoasca propria identitate, cu atat feminismul este baza dupa care se ghideaza/descopera.

Dar sa revenim la cum adresam problema: din nou, simplu, dar greu de pus in practica. Prin refuzul de a-i fi mama partenerului ei, prin alegerea unui partener echilibrat si prin cresterea copiilor lor in acord cu identitatea fiecaruia din ei. Spre exemplu, daca eu am fost crescuta de o mama care si-a pierdut identitatea in sotul ei si de un tata care nu a crescut niciodata si a avut nevoie de o mama, nu de o partenera, eu ca si copil nu pot controla actiunile parintilor si deci consider ca nu am nicio putere pentru a indrepta lucrurile, adica inca nu am control asupra vietii mele. Insa ca adult, pot sa vad si sa adresez problemele in conformitate cu acestea. Daca eu decid sa ies din acest cerc vicios, nu-mi voi alege un partener care imi cere sa ii fiu mama, sa il caut eu pe el, sa ma duc eu sa il cuceresc sau sa cuceresc distante fizice ca sa ajung la el. Bineinteles ca unele femei vor spune ca nu, ca si femeile ar trebui sa initieze. Si eu am facut parte din aceasta categorie. Dar nu, cele care initiaza intra in categoria „mame”. Energia intr-o familie sanatoasa curge asa: de la barbat la femeie, de la femeie la copii. Vor fi si barbati care spun ca lor le place ca femeia sa initieze, sa vina la ei, sa ii faca sa se simta iubiti. Doar iubirea de mama/parinte vine fara efort, deci aceia care cer asta sunt inca copii. Si majoritatea barbatilor sunt inca copii pentru ca femeile, din dorinta lor de apartenenta si lipsa lor de identitate, i-au acceptat pe barbati asa cum sunt si au suplinit rolul masculin in cuplu/familie.

Dupa cum spuneam, barbatului ii este mai usor sa se dezvolte de la fizic la emotional, iar femeii ii este mai simplu de la emotional la fizic. Din acest motiv suntem in cautare de partener. Insa in realitatea de zi cu zi, barbatii raman in bucle mentale si nu trec niciodata la dezvoltarea lor emotionala si/sau poate au trecut ca gasca prin apa si peste dezvoltarea si controlarea lor fizica. Multi inca nu stiu cum sa isi controleze propriul corp, iar cand vine „bucla mentala” care le provoaca stresul, explodeaza in actiuni violente fata de tot ce le este la indemana – caine, pisica, sotie, copil etc. Acel moment este un breakthrough pentru ei – si-au eliberat energia fizica, au iesit din bucla mentala si au intrat in partea emotionala, unde nu stiu ce sa faca. Un barbat cand este pe teritoriul emotional este pierdut, nu stie ce sa faca si pe unde sa o apuce. Aici intervine femeia din viata lui – partenera ar fi indicat, insa multi barbati isi cauta mamele. Femeia il invata pe barbat ce sa faca cu aceste energii emotionale si cum le poate directiona in beneficiul lui. Dar pentru asta trebuie sa fie deschis mental (pasul precedent in dezvoltarea sa) si sa stie sa isi controleze fizicul (primul pas in dezvoltarea barbatului). Intotdeauna, preventia functioneaza mai bine decat repararea, insa mai au barbatii disciplina de a face asta?! Nu prea, pentru ca mama, cea care nu il pune „la munca”, il accepta asa cum e el – il hraneste fara sa ii ceara nimic (ioc activitate fizica), il iarta daca e incapatanat (oha mental pentru gasit solutii) si ii suporta puseurile emotionale, deci nu intelege importanta limitelor si a respectului fata de o alta persoana.

Acum bineinteles, suntem lenesi si de o parte si de cealalta si din aceasta cauza nu reusim sa ne dezvoltam pentru a ne gasi partenerul potrivit si asa facem tot felul de cupluri care dauneaza societatii. Pentru ca aici voiam sa ajung: pe langa faptul ca ne distrugem noua viata, distrugem si comunitatea din jurul nostru. Nimanui nu ii place sa vada in comunitatea sa crime, batai, violuri etc. Barbatii nu realizeaza ca lipsa lor de activitate fizica ii face instabili, iar femeile nu realizeaza ca dezvoltarea/descoperirea propriei identitati le duce mai aproape de partenerul potrivit.

Mai simplu decat insasi natura nu stiu nici eu sa explic: femeia isi deplaseaza ovulul in interiorul corpului ei si acesta se aseaza unde este confortabil pentru a-si astepta partenerul de creatie; barbatul isi deplaseaza spermatozoizii in afara lui, dintre care numai 1 este acceptat si fecundat. Deci barbatului ii este natural sa vina constant catre femeie, iar aceasta trebuie sa stie ce sa aleaga din ce ii ofera barbatul. Femeia nu trebuie sa ii accepte orice barbatului ei, ci trebuie sa ia de la el ce este necesar ei pentru a crea pentru amandoi. Un barbat care vrea sex trebuie sa cucereasca femeia, sa o faca sa isi doreasca si ea asta, un barbat care vrea mancare pe masa, aduce materia prima cu care femeia ii face mancare, un barbat care vrea o femeie echilibrata ii ofera acesteia un mediu in care ea poate fi echilibrata. Un barbat care nu stie, nu poate, nu vrea sa faca asta, este un „barbat” care nu este adult, este inca un copil care inca o vrea pe mama sa langa el, nepregatit pentru o relatie de parteneriat. O femeie care accepta sa ii fie mama partenerului ei este o femeie care nu se cunoaste pe sine si nu isi stie valoarea. Culmea e ca a fost crescuta tot de o astfel de femeie, ea nevand un exemplu de cum sa isi aleaga un partener potrivit ei. Ele nu trec niciodata de prima faza de dezvoltare a lor (cea emotionala) si nu-si pot dezvolta celelalte capacitati – mentalul pentru constientizarea identitatii proprii si fizicul pentru sanatatea sa de procreere. Din pacate, femeile se identifica mai mult cu statutul de mama decat cel de femeie printre care si mama, sora, fiica, prietena etc. Aceasta lipsa de identitate a femeii a creat o societate complexata, frustrata, deficitara si defectuoasă. Iar feminismul este despre femei, nu despre mame, si despre responsabilitatea femeii pentru ea insasi. Femeile care nu trec niciodata de primul stadiu de dezvoltare sunt cele care se sacrifica pe ele (si mental si fizic) pentru barbatii din viata lor. Asa ajung femeile cu dezechilibre hormonale, depresive, care se sinucid dupa ce fac un copil etc.

Stiu, soc! – a fi mama este doar un rol din intregimea de a fi femeie. Cum unui barbat nu ii defineste masculinitatea faptul ca este tata, nici pe o femeie nu o defineste faptul ca este mama – aceasta este o mica parte. O femeie care se preocupa pentru supravietuirea ei (asta se poate traduce prin faptul ca se preocupa sa aiba resurse financiare, sa aiba un acoperis deasupra capului, grija zilei de maine etc) nu mai are timp pentru descoperirea de sine – si-a inversat sistemul natural de dezvoltare. Si din pacate, acestea sunt majoritatea femeilor din ziua de azi. Si acestea sunt cele confunda feminismul cu „mersul impotriva curentului”.

Totul sta in interiorul femeii, doar ca ei ii trebuie cineva pe care sa se sprijine pentru a crea o fundatie sanatoasa – primul este tatal, apoi partenerul.

Sper sa ne gasim deschiderea de a ne lasa partenerul potrivit in viata noastra.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.